Dragi prieteni, între tragedia de luni, la modul particular, şi drama ţării, la modul general, nu sunt mari diferenţe. România este prabuşită
de 24 de ani, iar guvernanţii caută zadarnic să localizeze
prosperitatea. Sau măcar normalitatea. Comunicaţiile funcţionează, ne
ştim poziţia geografică - nu suntem izolaţi în munţi sau pe o insulă
pustie, ci în Europa - dar nu există competenţă şi bună intenţie.
Pe
raza comunei Horea au murit cu zile doi oameni, dar pe arealul dintre
Tisa, Dunăre şi Prut au trecut în nefiinţă mii de români fără vină, din
1989 încoace. Nu e o figură de stil: gândiţi-vă la problemele din
sănătate, la lipsa medicamentelor, la drumurile înguste şi prost
semnalizate, la numărul redus de poliţişti, care doar ne amendează, nu
ne şi protejează. Nu vreau să devin melodramatic, dar sunt mulţi dintre
români cărora le-a murit şi speranţa, deşi ei scăpat momentan cu viaţă.
Politicienii
din opoziţie trag acum în politicienii de la putere, dar scapă din
vedere fotografia de ansamblu: toţi au mâinile pătate de sânge!