miercuri, 22 ianuarie 2014

Un avion prăbuşit numit România

Dragi prieteni, între tragedia de luni, la modul particular, şi drama ţării, la modul general, nu sunt mari diferenţe. România este prabuşită de 24 de ani, iar guvernanţii caută zadarnic să localizeze prosperitatea. Sau măcar normalitatea. Comunicaţiile funcţionează, ne ştim poziţia geografică - nu suntem izolaţi în munţi sau pe o insulă pustie, ci în Europa - dar nu există competenţă şi bună intenţie.

 
Pe raza comunei Horea au murit cu zile doi oameni, dar pe arealul dintre Tisa, Dunăre şi Prut au trecut în nefiinţă mii de români fără vină, din 1989 încoace. Nu e o figură de stil: gândiţi-vă la problemele din sănătate, la lipsa medicamentelor, la drumurile înguste şi prost semnalizate, la numărul redus de poliţişti, care doar ne amendează, nu ne şi protejează. Nu vreau să devin melodramatic, dar sunt mulţi dintre români cărora le-a murit şi speranţa, deşi ei scăpat momentan cu viaţă.

Politicienii din opoziţie trag acum în politicienii de la putere, dar scapă din vedere fotografia de ansamblu: toţi au mâinile pătate de sânge!