miercuri, 27 martie 2013

Eu nu vreau sa mergem la Mondiale

Va reprezinta Stancu? Pintilii? Gardos? Va simtiti mandru ca sunteti conational cu Piturca? Eu, nu. Fotbalistii in rosu au fost caraghiosi marti seara la Amsterdam, insa nu e cazul sa va rusinati. Ce ati vazut pe ArenA a fost o bufonerie, o caricatura deplasata si rautacioasa a echipei care facea mii de romani sa iasa in strada in ’94; nu a fost nationala, ci un experiment grotesc al lui Victor Piturca.



Ca sa intelegem meciul de la Amsterdam, trebuie sa ne intoarcem la Europeanul din 2008. Atunci, Olanda – deja calificata in sferturi – ar fi vrut sa piarda partida cu noi, insa am fost atat de ocupati sa ne aparam incat nici macar nu ne-am prins. Pana la urma, batavii s-au plictisit si ne-au taxat. Doua goluri, atat a fost amenda pentru prostie si putem spune ca am scapat usor. In urma cu cinci ani, ca si aseara, pe banca nationalei era Piturca. Din pacate, selectionerul ne-a demonstrat ca nu a inteles nimic din acel meci, ultimul pe care l-am jucat vreodata la un turneu final. A mizat la Amsterdam tot pe cei care duc pianul in locul celor care canta la el. Si a mai platit o data.

La un Campionat Mondial, fotbalul isi atinge scopurile primordiale. Alimenteaza intreaga planeta de la aceeasi priza, impinge fluxuri de emotie si adrenalina pana la revarsare. Pentru ca totul sa fie perfect, la marele dans in jurul mingii cu hexagoane trebuie sa participe si echipa tarii tale. Inseamna mai mult decat o onoare. Inseamna o racordare la ora exacta a planetei. Dar stiti ce? Prefer sa nu mergem anul viitor Campionatul Mondial. Nu vreau sa ne reprezinte Stancu, Pintilii sau Gardos, refuz sa tin pumnii unui selectioner care aduna mere cu pere si atleti cu fotbalisti.

Experimentul grotesc al lui Piturca nu trebuie incurajat. La nationala e nevoie de o restabilire a sistemului de valori. Pana nu se va intampla acest lucru, nu vom fi niciodata mandri ca suntem conationali cu jucatorii din echipa Romaniei.

sâmbătă, 23 martie 2013

Tratatul de pace



Chipciu nu a dat doar un gol, vineri seara, ci a semnat un tratat de pace. Pacea de la Budapesta. Romania a jucat prost si a luat un punct nemeritat. Aproape l-a furat! Dar de data asta putem s-o dam dracului de moralitate. Mii de unguri extremisti abia asteptau sa mai traga niste sudalme la adresa romanilor si sa behaie satisfacuti ca ne-au batut. Pentru placerea de a-i vedea redusi la tacere, sa primim remiza asta ca pe o binecuvantare. E clar, oricum nu puteam spera la mai mult. La o victorie a Romaniei, ar fi behait alti extremisti, ai nostri, insa la egal s-a facut liniste. Pace. Din pacate, nu si prietenie.

Daca ar fi totusi sa carcotim, am observa ca nationala noastra a fost schioapa la Budapesta. Tatarusanu a stat tot meciul lipit de linia portii, Stefan Radu a parut stingher, Pintilii a fost de-a dreptul emotionat, desi tribunele erau goale, “Motanul” Stancu si-a incaltat ghetele invers, iar Torje a fugit fara vreo logica. Cel mai amuzant a fost Goian, care s-a invartit in jurul varfului lor de atac ca pe langa Monumentul Aviatorilor. Ba a mai si facut un penalty. Terenul a fost groaznic, dar mingea a parut ovala numai cand o pasam noi. Cand era la ei, se rotunjea la loc. Am revazut Romania haotica din meciul cu Lituania, de la Cluj (0-3), dar una cu o doza dubla de noroc.

FOTO: gsp.ro


Vine partida cu Olanda si extremistii vor intra in somaj. La Amsterdam va conta doar fotbalul. Daca vom juca asa ca vineri, nici norocul lui Piturca, nici vreo jonglerie de-a lui Mutu nu ne va salva. Nu vom putea spera decat la un rezultat de care sa nu ne jenam prea tare. Apropos. Daca tot e o infrangere planificata, poate ar trebui sa-i vedem mai devreme pe teren pe Maxim si Chipciu, baietii astia tehnici si iuti care au contribuit la golul de 2-2 de la Budapesta. Cel cat un tratat de pace.

marți, 12 martie 2013

Omul zilei

Costin Ştucan este eroul zilei, pentru cei care mai cred în presă, fraierul zilei, pentru cei care profită de pe urma ei. Deci, una peste alta, omul zilei. Media a pierdut demult drumul drept, iar Ştucan este doar unul dintre cei cărora libertatea de exprimare le-a trosnit o scatoalcă. Sunt mulţi alţii, pălmuiţi în anonimat de micii sclavi ai marilor interese.

Este vorba, pentru cine nu ştie, de jurnalistul suspendat pentru că a comentat şi a prezentat imagini cu momentul în care Gigi Becali a comandat schimbarea lui Pintilii, la meciul cu Chelsea. Detalii AICI.

Costin Ştucan

Să derulăm puţin caseta. Steaua a fost mereu o echipă iubită, dar înota, prin marea de fani, cot la cot cu Dinamo, Rapid, ba chiar şi cu Universitatea Craiova. De prin 2000, Steaua a început să se distanţeze. Cea care a împins-o de la spate a fost o televiziune. PRO TV a şlefuit Steaua seară de seară, i-a ascuţit colţurile încovoiate cu ştiri tabloid şi a placat-o cu aurul de 24 de carate al punctelor de audienţă. Totul, în baza unui contract despre care s-a aflat abia după câţiva ani (detalii AICI). Aşadar, dacă aţi devenit fan Steaua în ultimul deceniu, dacă fiii v-au cerut tricouri cu Bănel sau Dodel, aflaţi că aţi fost manipulat. Sună dur, dar nu trebuie să vă ruşinaţi. Mulţi alţi români s-au lăsat impresionaţi de farmecul Ralucăi Arvat sau al Corinei Caragea.

Iată de ce nu se făcea ca tocmai trustul PRO, care include sport.ro, să îşi bată singur cuie în talpă. Să îşi saboteze propria creaţie. Să înceapă tocmai acum, între prima şi a doua manşă cu gigantul Chelsea, să trateze Steaua cu măsuri egale. Suspendarea lui Ştucan este perversă, dar logică.

A intrat în folclor, pe la accidente, vorba că de vină este mortul. Aşa şi aici. Costin Ştucan şi-a făcut treaba, dar a greşit locul unde să se ia la trântă cu Becali (mi-e teamă însă că nici vreun alt trust nu ar fi ştiut gestiona demn conflictul cu patronul Stelei). Jurnalistul a primit un semnal: de acum, va trebui să-şi ţină gura. Iar acest lucru este simbolic pentru cei mai mulţi dintre ziariştii care se încăpăţânează să nu ţină cont de interesele patronilor.